Ghid practic de distracție pentru copii și părinți în București
  • Motivația copilului – De la inerție și evitare la acțiune
  • Motivația copilului – De la inerție și evitare la acțiune

Motivația copilului este, în termeni metaforici, ca yala cu cheia ei. Rotită în yală, ușa se deschide la fel cum susținută în mod corespunzător motivația îl face pe copil, încă din primul an de viață să treacă la acțiune. Mai sunt doar câteva zile până la evenimentul Motivația copiilor: De la inerție și evitare la acțiune (vezi detalii mai jos) și numai 4 locuri libere.

Iată o schiță cu cele mai importante premise ale motivației/ motivării copiilor în baza cărora împreună cu psihologul Camelia Chețu participanții vor identifica și exersa modalități personalizate de motivare a copiilor.


1. Când copilul se naște, se naște cu propria lui motivație. Acest aspect e foarte evident în cazul nașterii naturale și a cezarienei cu debut de contracții. Copilul se naște din nevoia de a avea mai mult spațiu.  Curând după naștere, indiferent de tipul ei, copilul încep să exploreze lumea în care trăiește. Oamenii și obiectele sunt explorate cu echipamentul din dotare, echipament care se dezvoltă permanent. Mai întâi cu simțurile, cu corpul, apoi cu mintea – cu rațiunea. Așadar, copiii sănătoși se nasc cu o nevoie naturală de explorare. Asta înseamnă că ne naștem cu toții exploratori. Pentru unii, această aventură de explorare se frânge rapid, în timp ce pentru alții continuă pe tot parcursul vieții  lor.


2. În spatele oricărei reacții, oricărui comportament, stă motivația. De la cele mai simple la cele complexe. De la un scărpinat pe frunte până la alegerea profesiei. Este întotdeauna vorba de o nevoie/ un motiv sau mai multe. Unele sunt conștiente, clare, le putem pune în cuvinte, în timp ce altele sunt neclare, extrem de dificil de identificat. (M-am tot gândit și răz-gândit în toate felurile. Chiar nu știu de ce am făcut asta! Am făcut-o și gata. – vă sună cunoscut?!)


3. Curios este faptul că de motivația copiilor ajungem să ne punem problema doar atunci când lucrurile nu merg așa cum ne-am aștepta, așa cum am vrea cu copiii noștri. De ce nu merge? De ce nu își dă drumul la vorbit? De ce nu citește? De ce face crizele astea urâte atunci când...? 


4. Motivația copiilor depinde mai mult decât ai putea crede, de tine ca părinte. Procesul de motivație este strâns legat de siguranța emoțională pe care copilul o trăiește în relație cu fiecare dintre părinți. Dacă se simte în siguranță, atunci va avea bateriile încărcate pentru a explora mediul. Când i se golesc, se va întoarce la bază. La tine. Și le încarcă, după care pornește iar. Dacă nu se simte în siguranță cu tine, atunci va explora în stil autistic, fără a îți arăta realizările sale, fără a îl interesa de tine sau va explora în stil minimalist, cu teamă.


5. Copil fără motivație – așa ceva nu există! 


6. În primii ani de viață, pentru fiecare copil în parte se construiește în interior un  profil motivațional. Unic. Sunt 8 factori motivatori în funcție de care se elaborează acest profil. Așa că în calitate de părinte a doi copii, chiar și gemeni nu îi poți motiva eficient folosind aceeași abordare.


7. Motivația (profilul motivațional) este unul dintre puținele aspecte care rămân constante de-a lungul vieții. Ca adult, ești fără îndoială, motivat de aceiași factori motivatori ca și copilul care ai fost altădată! (Nu e ușor deloc de acceptat această premisă, tocmai de aceea în cadrul evenimentului dedicat motivației copiilor ne vom opri pentru a o întoarce pe toate părțile și a o explora.


9. Ca adulți, tindem să îi motivăm pe copii folosind aceleași aspecte/ forțe/ factori care ne motivează pe noi. Ne imaginăm cumva că dacă sunt copiii noștri, implicit vor avea același profil motivațional ca al nostru. (Această tendință nu doar că e dureroasă, dar mai ales periculoasă pentru devenirea copilului și relația părinte-copil.)


10. Mulți părinți cred că motivația copilului se construiește pe ideea de eșec, amenințare, avertisment. (Dacă nu pui jucăriile la loc, ți le iau și i le dau altui copil. Dacă nu înveți mai mult, vei pica testul.) E o convingere adânc înrădăcinată în noi că dacă îl ameninți, se va speria și se va pune pe treabă pentru totdeauna. Greșit! Neuroștiința ne spune altceva.


11. Și în ton cu rezultatul referendumului de zilele trecute, Motivația e îndrăgostită de Emoție, având un mariaj admirabil. Să vă spun aici pe scurt de ce și mai pe larg la grupul nostru de lucru din 20 octombrie 2018. A persista pe o sarcină, a nu renunța la primul hop e unul indicatorii esențiali ai motivației. Pentru ca un copil să persiste pe o sarcină care nu îi iese din prima, trebuie să poată tolera și gestiona frustrarea, frica, furia. Cei mai mulți copii, tocmai din cauza acestor stări emoționale neplăcute renunță la încă o încercare.  

Susținut pe 20 octombrie de dr. psih. Camelia Chețu, “Motivația copilului – De la inerție și evitare la acțiune” este un eveniment  recomandat viitorilor părinți, părinților (indiferent de vârsta copiilor), specialiștilor care lucrează cu copii - psihologi, asistenți sociali, cadre didactice, medici, kinetoterapeuți.

Află AICI mai multe detalii!


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
    Rău           Bun
Inapoi sus