Ghid practic de distracție pentru copii și părinți în București

În ce fel țipetele părinților afectează creierul copiilor: 5 sfaturi de la psihologi

0
În ce fel țipetele părinților afectează creierul copiilor: 5 sfaturi de la psihologi
Nu, nu este deloc ușor să fii părinte și sunt nenumărate situații în care adulții ajung să țipe la copii lor. Nu înseamnă că nu-i iubesc destul, însă gestionarea furiei reprezintă una dintre cele mai mari provocări în viața unei mame sau a unui tată. Din păcate, ridicarea tonului afectează grav echilibrul emoţional al prichindeilor, inclusiv stima şi încrederea în sine. Descoperă în articol mai multe recomandări din partea psihologilor.

Felul în care un copil face față la strigătele sau țipetele părinților diferă de la un individ la altul. Însă îi afectează pe toți, iar stima și încrederea de sine sunt primele care au de suferit. Un studiu recent publicat în Jurnalul American de Dezvoltare a Copilului a constatat că micuţii crescuţi într-un mediu, în care certurile sunt la ordinea zilei, sunt mult mai predispuşi în a dezvolta probleme psihologice, anxietate, depresie, stres şi problemele de comportament. 

Și mai alarmant este faptul că ridicarea tonului distruge încrederea, împiedică înţelegerea mesajului transmis şi oferă un exemplu de comportament pe care aceştia sunt predispuşi să-l copieze.

Iată câteva moduri în care creierul copiilor este afectat de obiceiul părinţilor de a ţipa, identificate de psihologii americani:

Tonul ridicat distruge încrederea 

Un raport publicat de Academia Americană de Pediatrie a constatat că un mod de distrugere a  stimei de sine a copilului este obiceiul părinţilor de a ridica tonul la aceştia. Cu alte cuvinte, încrederea copilul scade proporţional cu obiceiul părinţilor de a ţipa la aceştia. 

Tonul ridicat reprezintă o soluţie pe termen scurt 

A țipa reprezintă cea mai ușoară “metodă” de a controla comportamentul copilui, are un efect imediat asupra acestuia. Însă este puţin probabil ca aceasta practică să fie o soluţie pe termen lung. Un studiu recent a constatat că este cel mai puţin eficient mod de disciplinare. 

Înțelegerea mesajului este compromisă!

Mai ales în cazul celor mici, tonul vocii părintelui poate împiedica copilul să înţeleagă ce încearcă adultul să-i transmită. Este mai important modul în care transmiţi mesajul decât informaţia în sine. De aceea, nemulțumirile ar trebui comunicate cu ajutorul unui ton liniștit, ferm. 

Copierea comportamentului 

Un studiu al Universităţii Brown a constatat că până la vârsta de 9 ani majoritatea copiilor învaţă  obiceiurile şi rutina adulţilor pe care i-au avut ca exemplu. Acest lucru include şi gestionarea emoţiilor sau ridicarea vocii.  Prin urmare, cei mici sunt oglinda celor mari!


► Citește și 5 strategii care te pot ajuta să-ți disciplinezi copilul


Ce pot face părinții ca să nu mai țipe la copii?

Ce îi face pe părinţi să creadă că e mai bine să ţipe la copii decât să gândească raţional şi să aibă o reacţie mai controlată? Pur şi simplu, unii părinţi considera că, ţipând la copii, aceştia vor pricepe că au făcut ceva greşit şi astfel vor învăţa să fie mai ascultători data viitoare, pentru a nu-i mai supără. În plus, copiii sunt învăţaţi să respecte părinţii şi să ştie “cine e şeful“, atrag atenția psihologii. Și tot ei vin și cu recomandări:

1. Copilul trebuie să se simtă iubit. Chiar dacă este cazul unui copil obraznic, care nu ascultă aproape niciodată, părintele nu ar trebui să se arate tot timpul nemulţumit de el. E normal să i se reproșeze greșelile pe care le face, dar mai trebuie și lăudat  când e cazul. Nu vă bazați pe faptul că, în sinea lui, el ştie că e iubit, ci aratăți-i asta în fiecare zi, printr-o îmbrăţişare, un pupic, o vorbă bună.

2. Atenție. Pentru copii, atenţia părinţilor este esenţială, vitală, e lucrul cel mai de preţ. Dacă nu pot obţine atenţia prin lucruri bune, unii vor încerca să o primească prin tot felul de obraznicii. “E mai bine că părintele să ţipe la tine, să te certe, să se supere, decât să nu te bage deloc în seamă” – gândesc cei mici. Aveți grijă să nu îi acorzi mai multă atenţie atunci când face ceva greşit decât atunci când face ceva bun şi frumos! 

3. Reguli şi de rutină. Un set de reguli îi ajută pe copii să ştie exact ce așteaptă părinții de la ei şi ce nu ar trebui să facă niciodată. De exemplu, “Toată lumea stă la masă până când se mănâncă tot din farfurie” sau “Hainele trebuie puse în dulap şi nu aruncate la întâmplare prin casă”.

4. Rugăminți scurte şi la obiect. Părinţii se supără atunci când copiii nu fac ce li s-a cerut. Şi atunci, încep să le ţină predici lungi de jumătate de oră: “Nu ţi-am mai zis deja de trei ori până acum… de ce nu mă asculţi niciodată… de ce trebuie să trecem iar prin asta… măcar o dată vreau să te văd şi eu pe tine făcând cutare lucru…” Este recomandat a se renunța la poliloghie şi a se emite un mesaj simplu: “Ai intrat în casă cu pantofii murdari – descalţă-te, te rog”. Regula casei poate fi reamintită printr-o propoziţie: “Intodeauna ne descălţam înainte să intrăm în casă.” 

5. Aratați-le cum pot fi de ajutor. Cel mai des, copiii aud cuvinte negative de genul “nu ai voie”, “nu acum”, “termină cu asta”, “gata”. Problema cu aceste remarci e că învaţă copiii ce să NU facă, dar nu şi ce aşteptări ar avea părinţii de la ei. Copiii chiar şi-ar dori să le fie de ajutor părinţilor şi să primească laude şi să se simtă apreciaţi – oferiți-le ocazia asta. De exemplu, în timp ce gătiți, copilul vine şi-şi întinde jucăriile pe jos în bucătărie. În loc să-l certați şi să-i spuneți că nu are voie să se joace acolo, recomandăți-i să îşi pună jucăriile pe masă, ca voi să vă puteți face treaba şi să-l puteți vedea şi pe el cum se joacă. 

Tu cum reușești să-ți controlezi tonul în fața copiilor?

Foto: Freepik


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Inapoi sus