Ghid practic de distracție pentru copii și părinți în București

Cum îi determini pe copii să citească acasă și la școală?

0
Cum îi determini pe copii să citească acasă și la școală?
Dacă unor prichindei le este ușor să citească, pentru alții lectura se dovedește a fi o provocare. Și nu doar pentru ei. Cum putem să le deschidem celor mici apetitul spre a citi? Iată perspectiva unui cadru didactic. Loredana Caia este profesoară de limba română la Școala Gimnazială ”Octavian Goga” din Cluj-Napoca și mamă a două fetițe. Prin urmare, experiența ei este acumultă din ambele “tabere”…

Mi-a rămas în memorie un citat aparținând unui părinte duhovnicesc, care spunea că ”Educația copiilor începe cel puțin cu 20 de ani înainte de nașterea lor”. Recent, tot mai multe teorii vin să susțină acest lucru, că educația copiilor depinde foarte mult de modul în care au fost crescuți părinții lor și de modul în care aceștia se raportează la educație. . 

Eu nu voi merge atât de mult în urmă, doar îmi voi susține punctul de vedere și anume că nu cred că se poate face o educație solidă la școală fără a fi susținută de educația de acasă. Lucrarea aceasta pleacă de la premisa, de la credința că nu se poate face o educație solidă la școală fără a fi susținută de acești doi piloni esențiali: părintele și profesorul. Atât părintele, cât și profesorul are datoria, responsabilitatea, menirea de a insufla copilului bucuria de a citi.  Cred și pledez  pentru cititul ca bucurie, pentru plăcerea de a citi și nu pentru obligația de a citi. Cred că cititul ca obligativitate poate duce la evitarea unor cărți bune și pierderea lor poate pentru totdeauna, și consider că o asemenea strategie nu poate avea roade calitative nici pe termen scurt, nici pe termen lung.  

De aceea demersul meu privind literația va avea două coordonate esențiale: familia și școala. Să le luăm, așadar, pe rând.


Literația în familie

Dat fiindcă nu sunt sociolog, să cunosc situația tuturor familiilor românești contemporane, mă voi opri la ceea ce cunosc mai bine: propria familie. 

Sunt mamă a două fete, cititoare pasionate. Pornind de la faptul că ieri i-am scris un SMS fiicei celei mari (13 ani), cu textul: ”Ai ajuns?”, iar ea mi-a răspuns textual: ”Oh, pe zeii mei, da, dar când am ajuns am uitat de telefon”, aș putea afirma că deja fetele au depășit faza literației de bază și a celei funcționale, ajungând la literația multiplă, cea în care folosesc adecvat competențele de lectură, de scriere și de înțelegere a cunoștințelor dobândite anterior. 

În ceea ce privește literația în familie, voi realiza o scurtă trecere în revistă a etapelor pe care le-am urmat ( și care pot fi urmate și în alte contexte, de alte persoane ), chiar din copilăria mică, pentru a pune bazele literației

1. Cartea  - jucărie. Le-am cumpărat încă de la început cărți de jucărie, cărți de cauciuc, care să poată fi luate chiar și la băiță, apoi cărți din material textil, pe care și-au exersat  simțul tactil și-au învățat diferite deprinderi, ulterior toată gama obișnuită de cărți pentru copii: cu sunete, cu imagini frumoase, cu scris puțin și mare.

2. Le-am citit mereu; uneori (la anumite vârste) și de 50 de ori o pagină. Și nu exagerez. Știau unele cărți sau pasaje pe de rost. Îmi amintesc la un moment dat cum, când mezina avea 4 ani și jumătate, a reușit să păcălească chiar o doamnă bibliotecară ”citindu-i” o carte cu ”Bobiță și buburuză”. Evident că nu știa să citească la acea vârstă, dar memorase cartea.

3. Am citit în tandem. Dacă primele cărți au fost citite de mine, pe măsură ce au învățat să citească am făcut treptat și mereu sub formă de joc schimbul de roluri. La început citeau ele doar titlul sau un anume cuvânt, apoi o propoziție întreagă, un alineat, un capitol și tot așa. Trecerea asta am făcut-o firesc, fără a forța cu nimic. Fetele au început să lege cuvinte și apoi să citească numai după ce au început grupa/clasa pregătitoare, respectiv clasa I. Nici nu după ce au învățat să citească bine, nu am forțat cu nimic ritmul și preferințele. Sunt cărți pe care le-au recitit de mai multe ori, dar le-am lăsat să facă acest lucru, dacă ele așa au simțit la momentul respectiv.

4.  Am citit și eu lângă ele, fie aceleași cărți în lectură paralelă, fie propriile lecturi, de adult, să zic așa – fiind știu faptul că, copiii imită ceea ce văd.  Iar ele ne-au văzut mereu pe noi părinții citind în casă sau în vacanță. Am vorbit mereu despre cărți, le-am povestit ce mi-a plăcut acum, ce mi-a plăcut să citesc când eram mică, ce emoții sau stări îmi transmite o anumită stare. 

5. Am urmărit împreună filme și am recomandat apoi cartea. A fost cazul cărții ”Micuțele doamne”, carte care, în cazul nostru, a fost una dintre primele care a iscat pasiuni.

6. Am citit cartea, cărțile și apoi am văzut filmele făcute, pentru a comenta diferența dintre lumea cărții și viziunea regizorală.

7. La un moment dat le-am răsplătit munca. Le-am dat o sumă (10 lei) pentru fiecare carte citită. Nu au cerut ele asta, nu am simțit niciun moment că citesc pentru bani, dar a fost o decizie care la acel moment a părut bună, iar ele s-au bucurat de beneficiile primite. Când suma nu a mai venit, căci a venit și timpul acela, nu s-au supărat. 

8. În fiecare an, de ziua lor, le-am deschis o listă pe care ele au completat-o cu cărțile pe care le-au citit în citit în acel an. Lista arată mereu diferit de la un an la altul. Anul trecut fetița cea mare a citit nu mai puțin de 85 de cărți. Nici nu ar fi știut acest lucru, respectiv că s-a adunat un număr atât de mare,  dacă nu ar fi notat fiecare carte la momentul respectiv. 

9. Am mers împreună la bibliotecă și tot împreună am făcut primul permis. Cred că acesta poate fi în orice familie un eveniment în sine care, gestionat așa cum trebuie, poate fi memorabil. 

10. Am mers la lansări de carte, i-am înlesnit cunoașterea autorilor preferați, am luat autografe de la scriitori. Toate aceste lucruri au creat o legătură puternică, au adus cartea mult mai aproape de ele. 

Nu aș putea să afirm că acestea sunt cele mai bune idei, dar la noi au fucționat în ambele cazuri. 


Literația în școală

 La fel și în ceea ce privește activitatea de la  școală voi face  o prezentare succintă a activităților care aduc bucurie micilor lectori și care oferă încredere și satisfacții. În etapa școlară, în special în perioada gimnazială la care fac referire, deja vorbim despre literația funcțională și cea multiplă, în care copiii fac altfel conexiunile și pot crea diferite contexte în care să își manifeste cunoștințele acumulate prin intermediul lecturii, prin care să exploreze lumea din jur personal și profesional.

În fiecare an am avut posibilitatea de a avea o oră destinată exclusiv lecturii. În clasa a V-a îmi rezerv neapărat o oră pentru lectură. În fiecare an vin mereu copii care citesc foarte greu și au neapărat nevoie de această oră. 

Și la școală, ca și în familie, am aplicat câteva metode care au înlesnit literația:

1. Am făcut o mică bibliotecă în clasă, chiar dacă și școala are un generoasă. Copii știu că pot lua oricând o carte de acolo, să o citească unde doresc ei, acasă sau la școală, să o țină cât doresc. Singura condiție este să o returneze. 

2. Am citit mereu, nu doar în clasă, ci și în biblioteca școlii, pe covor, stând neconvențional, sau în biblioteca județeană. Am încurajat și lectura cu voce tare, mai ales că îi ajută și la celelalte materii și pe viitor îi va ajuta. Sunt copii care citesc foarte bine în gând, dar care nu se descurcă atunci când vine vorba despre lectura cu voce tare, prin urmare trebuie multă răbdare și exercițiu.



 

3. Nu i-am obligat să citească. Cred că obligând un copil să citească o anumită carte, riști să depărtezi acel copil de carte, riști fie să o citească fără plăcere, fie chiar există și situația ca acel copil să evite cartea. 

4. Am recomandat, în schimb, multe cărți. De multe ori am observat că prinde bine exemplul personal: ”Cartea aceasta mi-a plăcut foarte mult când eram și eu în clasa a 7-a. ” sau ”asta e prima carte la care am plâns/râs cu lacrimi.” Recomandând, m-am adaptat la nivelul clasei, la preferințele lor, la contextul peiței de carte din acel moment. Fiecare generație rezonează cu un anumit erou sau cu o anumită serie de cărți. Uneori ne adaptăm acestui lucru sau chiar profităm de el. De când sunt eu profesoară știu că au fost generații atrase de Harry Potter (și har Domnului, aici sunt 8 cărți, deci au ce citi), de seria Amurg/Twilight, de Percy Jackson (sunt din nou la modă zeii, semizeii și nu doar greci, ci și egipteni, cei din mitologia nordică  - mai ales că sunt numeroase jocuri/filme care promovează această mitologie), seria ”Divergent”, ”Jocurile foamei”. Evident, pe lângă toate acestea predomină și recomandarea acelor cărți depre care știm că sunt bune, că pot forma caractere, că pot modela comportamentul. Sunt multe cărți motivaționale scrise de sportivi celebri sau de personalități din lumea artistică care pot fi prezentate drept modele de reușită. 

5. I-am încurajat să își recomande cărți unii altora, mai ales că recomandând, ei aduc argumente în sprijinul lecturii, realizează scurte prezentări de carte fără a conștientiza acest lucru, ceea ce le permite să se exprime cu o mai mare lejeritate. 

6. Atunci când recomandările și încurajările nu au funcționat, am aplicat psihologia inversă. Merge mai ales la clasele mari: ”Nu e de voi cartea aceasta!” ”Eu o citesc, dar încă nu e pentru tine, tu încă nu o poți înțelege!” E o tactică, o strategie care funcționează de minune cu unii dintre elevi. 

7. Am făcut cu ei o serie de activități care încurajează lectura: am participat la ”Marșul lecturii”, la ”Marea lectură”, la diferite târguri și festivaluri de carte. La școala noastră avem deja doi ani consecutiv de când sărbătorim Ziua Internațională a Cititului Împreună. Anul acesta am avut o activitate complexă la Cinema Dacia, inițiată de către una dintre colegele mele, Gabriela Roșa,  în care s-au implicat mult colegele de catedră și colegele învățătoare. Anul trecut, în cadrul săptămânii Școala Altfel, am avut o activitate ”Uniți prin lectură”, în care elevii din mai multe clase au citit fragmente din 100 de cărți, iar la sfârșit au realizat postere. 

8. Am încurajat elevii să participe la ”Bătălia cărților”, un concurs la Bibliotecii județene Goga, în care trebuie să citească 10 cărți, să respecte anumite reguli pe parcurs, iar la final să prezinte liber o carte aleasă. Îi încurajez, de asemenea să participe și la alte concursuri, unele de ele de scriere, cum e și ”Micii creatori”, de exemplu. 

9. Facilitez întâlnirea cu autorii cărților, lucru care provoacă întotdeauna bucurie. Împreună cu colegele mele, avem un proiect, ”Autorul trăiește”, care aduce în fața elevilor un autor căruia ei îi pot adresa câte întrebări doresc. Proiectul acesta se desfășoară deja de câțiva ani, iar în cadrul lui elevii au putut întâlni scriitori din Cluj, dar și din țară. Tot referitor la această întâlnire cu autorul cărții, am avut recent un proiect cu elevii din clasa a VI-a un proiect în cadrul căruia ei realizau o bandă desenată după una din cărțile Anei Rotea. În timp ce le fotografiam proiectele i le-am trimis autoarei, care, întâmplarea a făcut, le-a văzut și ne-a dat feedback pe loc. Evident, copiii au fost extrem de încântați. Ulterior, desenele lor au ajuns pe pagina de facebook a ”Detectivilor aerieni.”

10. ”Vânătorii de cărți” – este o carte care propune un joc cu reguli precise, în care se ascund cărți, se dau indicii, se crează ghicitori care duc la găsirea și dezlegarea indiciului, se acordă puncte, se răspunde la diverse întrebări, se ascunde din nou cartea și se crează indicii pentru următorul participant. E un joc care îi captează pe copii și îi fascinează și poate fi folosit ca un punct de plecare într-o aventură de neuitat. 

Acestea sunt doar câteva exemple de activități care au dat rezultatele scontate. Evident că ele pot fi îmbunătățite și adaptate mereu fiecărui elev sau fiecărei generații în parte. 

Consider că, atât în familie, cât și la școală, părintelui și profesorului îi revine rolul de a împrieteni copilul cu cartea, cu lectura. Numai prin convingere personală, prin dragostea față de carte transmisă de către părinte și de către profesor, copilul va ajunge să iubească lectura și toate beneficiile ei și să își dezvolte capacitatea de a învăța și de a-și îmbogăți cunoștințele pe tot parcursul vieții. 

Loredana Caia

Foto: Freepik; arhiva personală


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Inapoi sus