Ghid practic de distracție pentru copii și părinți în București

Fişă de lectură: Opera epică. Model pentru elevii de gimnaziu

1
Fişă  de  lectură: Opera epică. Model pentru elevii de gimnaziu
Fișa de lectură se realizeaza după citirea și înțelegerea unui text și cuprinde mai multe elemente. Care sunt acestea? Și cum trebuie ele ordonate? Descoperă în articol recomandările Loredanei Caia, profesoară de limba română la Școala Gimnazială ”Octavian Goga” din Cluj-Napoca.

„Privite, cărţile par nespus de sfioase. Ele nu vin niciodată spre tine. Ca într-o medievală iubire, tu trebuie, întotdeauna, să le cauţi şi să te duci către ele. Fiinţa lor este aşteptare pură. Le va deschide cineva pentru a le face, astfel, să înceapă să fie? 

Tăcerea cărţilor şi rugămintea lor nerostită. Ele nu-şi pot cere <dreptul de a fi deschise>. Cărţile nu fac grevă, pentru a fi citite. Tot ce pot face este să ceară îndurare din partea cititorului care nu este încă. 

Când privesc peretele unei biblioteci, îmi vine în minte scena balului din <Război şi pace>. Doamnele aliniate, aşteptând, de-a lungul peretelui. Spaima Nataşei că nimeni nu o va invita la dans. Expresia încremenită a chipului ei, <gata deopotrivă şi de deznădejde şi de extaz>. Iar apoi, prinţul Andrei care se apropie şi îi propune un <rond de vals>. Splendid în scena aceasta este că prinţul Andrei o descoperă pe Nataşa din întâmplare, pentru că discuţia la care participă îl plictiseşte şi pentru că, în fond, Bezuhov e cel care-l roagă să o invite pe Nataşa. Ochii prinţului trecuseră înainte peste ea, fără ca el să o vadă. Prinţul o alege deci din întâmplare pe Nataşa care aşteaptă tremurând. 

Ascunsă pînă atunci în mulţimea indistinctă a doamnelor din sala de bal, frumuseţea ei devine dintr-o dată, prin alegerea lui Bolkonski, vizibilă. Prinţul, care era, spune Tolstoi, <unul din cei mai buni dansatori ai timpului său>, o ridică, prin alegerea lui, pe soclul propriei ei splendori. Abia aleasă şi abia dansând, Nataşa devine aparentă în frumuseţea ei. 

Cărţile aliniate, aşteptând, de-a lungul peretelui. Privirea distrată care trece peste ele, fără să se hotărască asupra uneia anume. Apoi mâna care se întinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul poate începe. Dans cu o carte. 

Îi e totuna unei cărţi în ce împrejurări va fi deschisă: într-o bibliotecă, într-o chilie, pe masa de studiu de acasă, în pat, în tramvai, sub un felinar, în tren. Important este ca ea să fie citită - şi, astfel, să fie mântuită de aparenţa de simplu obiect rătăcit printre alte obiecte. Pentru că oricât de arătoasă ar fi, cartea nu există încă în simpla ei materialitate. Ea nu este un obiect, ci un obiect de citit şi, astfel, singurul corp spiritual existent pe lume. 

Splendoarea cărţii este că ea nu se impune de la sine. Alături de foame, de frig şi de eros, nu există nevoia irepresibilă de a citi. Cartea nu este <cea de toate zilele> - ca pâinea, ca apa, ca hainele. Nu citeşti aşa cum resimţi nevoia de a mânca atunci când îţi este foame. întâlnirea cu cartea nu are loc în virtutea unui instinct. în fapt, <se poate> şi fără ea. 

Înseamnă atunci că <nevoia de carte> e rezultatul unei domesticiri, al unui élévage, al unei <crescătorii de oameni>. Cei care ajung să aibă nevoie de carte sunt crescuţi şi antrenaţi de un <crescător> şi ei se nasc înăuntrul omenirii aşa cum se naşte o rasă nouă de câini sau de cai. 

Să vorbeşti despre carte ca despre o fiinţă vie. Altminteri cum ai putea-o iubi?”…  Gabriel Liiceanu, dans cu o carte. 

Cu siguranţă că veţi dansa cu multe, multe cărţi pe parcursul anilor. Pentru a nu le uita, puteţi realiza o fişă de lectură. Eu vă ofer aici un model. Evident că există foarte multe modele. Important e să citim cartea şi să ne notăm ceva din ea, pentru ca mai apoi să ne amintim cu drag de unele personale, de unele citate. 







Loredana Caia



Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Inapoi sus