Ghid practic de distracție pentru copii și părinți în București

De ce este nevoie de ora de educație teatrală în școli? Pledoarie pentru jocurile teatrale

2
De ce este nevoie de ora de educație teatrală în școli? Pledoarie pentru jocurile teatrale
Deși pare cel mai ușor lucru din lume, jocul se dovedește a fi o încercare dificilă pentru cei mai mulți copii din ziua de azi. Înconjurați de atâta tehnologie, viitorii adulți nu știu să se mai joace. Și nu e vina lor! Nici părinții lor nu mai știu cum să o facă! De ce este nevoie de joc? Și mai ales cum poate ajuta o oră de educație teatrală inclusă în programa școlară? Atelierele organizate de UNATC Junior demonstrează din plin care sunt avantajele jocului teatral în dezvoltarea copiilor.

Aflată la a treia ediție, UNATC Vara este școala estivală de teatru pentru elevi, cu ateliere de jocuri teatrale coordonate de studenții și profesorii universității, un program implementat de Master Pedagogie Teatrală. Mai precis, timp de o săptămână, activităţile din cadrul atelierelor includ exerciţii concepute sub formă de joc, care urmăresc dezvoltarea unor aptitudini specifice folosite în Arta Actorului, necesare pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor şi adolescenţilor, dar şi discuţii libere, cu rolul de a structura informaţia acumulată în cadrul atelierului. 

Prima sesiune din această vară a avut deja loc la începutul lunii iulie. Iar de pe 30 iulie până pe 5 august va avea loc a doua rundă de ateliere gratuite grupate pe categorii de vârstă (4 – 6 ani, 7 – 10 ani, 11 – 14 ani), în intervalul orar 10.00 – 14.00. Numărul de locuri este limitat (20 persoane/atelier). Locurile se ocupă în ordinea solicitărilor primite pe adresa unatc.junior@gmail.com. 




La ce folosește jocul teatral? Acesta presupune activarea şi potenţarea unor aptitudini specifice, cum ar fi: observarea, atenţia, coordonarea etc. Este un proces util, în special copiilor care au posibilitatea să înveţe să fie mai atenţi la ceea ce îi înconjoară şi să se orienteze mai bine, să devină mai relaxaţi în interacţiunea cu ceilalţi. Prin urmare, la atelierele organizate în București de UNATC Junior copiii nu învață să fie actori. Copiii... se joacă! 

“Nu învățăm să fim actori la aceste ateliere, ci învățăm să relaționăm! Și să avem încredere, și să știm să ascultăm... Cumva dezvoltare personală e o sintagmă prea generală și este folosită în prea multe situații. Noi l-am exclus din prezentarea noastră tocmai pentru a arăta faptul că, oarecum, chiar dacă e format din jocuri, background-ul nostru profesional este unul fundamentat.  Noi avem câteva etape pe care le urmărim… Dezvoltarea, în primul rând, a observației. Apoi a atenției, a intuiției, a spontaneității, a lucrurului în echipă, a gestionării conflictului și apoi a ce însemni tu în raport cu ceilalți  - a felului în care te prezinți”, explică Romina Sehlanec, doctorand la UNATC. Romina alături de Andreea Jicman și Victor Bădoi coordonează atelierele UNATC Junior, un proiect inițiat de conferențiar doctor universitar Bogdana Darie. 




Cine susține aceste ateliere? Masteranzii de la Pedagogie Teatrală din cadrul UNATC. Timp de o oră, copiii înscriși în fiecare grupă de vârstă experimentează jocul teatral. Nu oricum, însă! Deși pare greu de crezut, prichindeii din ziua de azi nu prea mai știu să se joace. Care este problema lor? “O să zic ceva care nu va fi pe placul tuturor... Părinții! Cred că nu avem copii cu probleme, ci avem copii care fie nu știu ce înseamnă regulile – jocul ca să fie jucat are reguli -, iar copiii au nevoie de reguli. Din păcate, părinții nu mai au timp sau nu știu să fixeze, cu blândețe, regulile. Iar copiii care au diverse probleme de comportament vin cu ele de acasă. Tocmai de aceea îi invităm și pe părinți să participe la ateliere. Implicarea lor îi ajută mai ales pe copiii timizi”, ne lămurește Romina.


De ce ar trebui să existe ora de educație teatrală în școli?

La clasele primare și mai ale în grădinițe, jocul nu lipsește ca instrument de predare. Din păcate însă, după clasa a cincea, copiii nu prea se mai joacă la școală decât în pauze. Cum îi pot ajuta jocurile teatrale pe elevi, dar și pe profesori? În primul rând, ar crea un spaţiu de predare-învăţare mai puţin rigid şi conformist, care ar stimula creativitatea, spontaneitatea şi imaginaţia copiilor şi adolescenţilor. În același timp, tehnicile de teatru îi ajută pe cei mici să comunice mai uşor, să dialogheze, să înveţe exprimarea clară, corectă şi coerentă. Iar mima, pantomima, exerciţiile verbale repetitive îi ajută nu numai la dezvoltarea vocabularului, ci şi la depăşirea unor handicapuri fizice sau neuro-motorii.

Chiar și bullying-ul poate fi combătut cu ajutorul jocurilor teatrale, pentru că pe toţi, adulţi şi copii, îi învaţă câte ceva despre toleranţă, acceptare şi dezvoltare personală.

“Noi am scris și un manual, Jocuri teatrale pentru clasele V – VIII. Încercăm să le oferim profesorilor un suport de curs în ceea ce privește acest opțional. Din 2020, acest opțional va fi introdus alături de Desen și Muzică în programa de liceu. De ce nu se face și în gimnaziu? Nu îi putem condamna pe profesori că nu apelează la aceste jocuri teatrale pentru că ei nu le cunosc, nu le stăpânesc. Tocmai de aceea am început niște cursuri de formare postuniversitară și în București și în Buzău. Am format deja aproximativ 50 de profesori care nu sunt actori, doar au urmat aceste cursuri și au această pregătire”, explică Romina  Sehlanec.


► Citește și Ai un copil diagnosticat cu întârziere în dezvoltarea limbajului? 5 jocuri care îți pot fi de ajutor


Cum ar arăta o oră de matematică în care s-a integrat și educația teatrală? Interactivă! De exemplu, un joc care poate fi ușor integrat într-o oră de matematică la clasele primare este „Buchețele”. “Copiii merg prin spațiu împreună, iar instructorul spune, la un moment dat, <Trei>. În acel moment, copiii se grupează câte trei. Și se îmbrățișează! Așa învățăm și să ne strângem în brațe în mod sănătos și să nu ne lovim!  Apoi, trecem la operații matematice. Instructorul întreabă: <Dacă punem două grupuri împreună câte buchețele obținem?>… Șase! 

Un alt joc potrivit pentru ora de Geografie de data asta este <Samuraiul>. Copiii se așază într-un cerc și își pasează unul altuia o minge imaginară cu energie. Când pasezi trebuie să spui o țară, iar copilul care prinde mingea trebuie să spună care este capitala acesteia”. 


Când părinții nu mai știu să se joace…




La atelierele organizate de UNATC se pot implica și cei mari. “Adulții nu mai au nevoie de joc, le știu deja pe toate… Prostii! Ne luăm prea tare în serios!”, spune Romina, care îi invită pe părinți să se joace alături de copii, nu doar la ateliere, ci și acasă.  “Părinții trebuie să nu uite să se joace cu copiii lor!  Pentru că, astfel, își creează un limbaj comun. Copilul se va simți și liber și în siguranță în același timp!”. 


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Inapoi sus