Încă puţin şi lansezi prima ta carte. Cum ai ajuns în postura de scriitor?
Nu mă consider un scriitor, Doamne păzeşte! Hai să spunem povestitor pentru că această carte ilustrată conţine o poveste a unei zile din viaţa unei fetiţe ce urmează să aibă o serbare. Este o poveste prin care am trecut cu toţii. Emoţii, gânduri, temeri etc. Şi astăzi ca adulţi mai trecem prin astfel de stări, ori de câte ori trebuie să vorbim în public, aşa că aş recomanda povestea şi celor mari.
Cum este structurat volumul “Copiii spun... emoţiile sunt bune"? Ce stil ai abordat?
Este până la urmă o carte pentru copii, dar din care şi adulţii vor desprinde destule învăţăminte. Am vrut o carte simplă, pe care părinţii să le-o citească copiilor, înainte de culcare. Şi, de ce nu, copiii să le-o citească părinţilor. Căci, nu-i aşa, ce e mai frumos decât timpul de calitate petrecut în familie. Eu cred foarte mult în importanţa timpului petrecut cu cel mic, concentraţi doar pe acel moment, fără să ne gândim la muncă, la griji sau altceva. În consecinţă, şi cartea e scrisă tocmai în acest registru – e o poveste a cărui fir poate fi urmărit uşor şi de copii şi de părinţi. Dar îi invit pe părinţi să afle deja despre ce e vorba, fiindcă se poate rezerva deja cartea pe site-ul editurii (cu autograf şi un mesaj din partea mea, desigur).
Până acum, având experienta cusurilor pe care le ţii pentru copii, dar şi a celebrei emisiuni “Copiii spun lucruri trăsnite”, care sunt cele mai puternice emoţii pe care le încearcă un copil de 7-9 ani?
Sunt multe, dar ele fac tot farmecul. Am avut ocazia să lucrez cu copii care au trecut repede peste emoţiile negative, cele care nu te lasă să fii tu însuţi şi s-a văzut că au fost minunaţi. Dar mai există ceva. Teama de a nu greşi şi de a nu-şi dezamăgi părinţii este foarte mare şi aici e de datoria noastră să îi susţinem şi să nu le adâncim aceste temeri.
Cum reuşeşti să-i înveţi pe copii să-şi depăşească emoţiile?
În primul rând îi învăţ să le recunoască şi să le accepte. Emoţiile sunt frumoase şi trebuie strunite într-o direcţie bună în care ne pot fi de ajutor. Îi mai învăţ că teama apariţiilor publice este absolut normală şi toată lumea o are. Există mici secrete şi tehnici pe care le păstrez pentru copiii ce vin la cursurile “Copiii spun”.
Până unde ar trebui să ajungă expunerea emoţiilor, mai ales în cazul copiilor? Şi mai ales că fenomenul bullying este tot mai prezent şi în şcolile româneşti…
Aici părinţii au un rol foarte important. Ei trebuie să se ocupe de creşterea încrederii în sine a copilului. Problemele nu sunt la victimă, ci la cel ce agresează. Acestea sunt tot emoţii. Apare şi dorinţa copilului de a se face remarcat, de a fi în centrul atenţiei sau de a transmite ce simte. Şi aceste probleme apar atunci când acasă, mediul emoţional nu este cel mai potrivit în formarea unui copil.
Şi cât de importantă este atitudinea părinţilor atunci când vine vorba de emoţiile copiilor?
Este la fel de importantă ca şi atitudinea profesorilor şi a părinţilor celorlalţi copii. Educaţia celor mici nu trebuie să se rezume doar la bagajul de cunoştinţe pe care îl acumulează, ci trebui să cuprindă şi o educaţie emoţională, în special în vremurile noastre în care copiii sunt bombardaţi de prea multe informaţii ce îi pot dezorienta sau dezechilibră. Aşadar, părinţii trebuie să formeze o echipă cu profesorii, care ar trebui la rândul lor instruiţi în acest sens.
Cât de emotiv eşti tu? Crezi că emoţiile pot fi depăşite o dată cu vârsta?
Emoţiile nu trebuiesc depăşite, ba dimpotrivă. Ele trebuie însuşite. Eu mă bucur de emoţii şi sper că ele să nu dispară niciodată, altfel ar dispărea tot ce reprezint ca artist atunci când urc pe scenă.
Şi cât de mult te ajută relaţia cu fiica ta?
Ea mă învaţă să fiu un tată bun. Aşa cum noi dorim ca ai noştri copii să ne asculte, aşa şi noi trebuie să îi ascultăm pe ei. Am învăţat enorm de la Jasmina. Răbdarea, înţelegerea, ascultarea.
Care sunt activităţile voastre preferate? Ce faceţi atunci când sunteţi împreună?
Joaca, plimbările, weekendurile şi vacanţele în familie... Sunt cele mai frumoase momente. În rest, ne jucam şi râdem mult împreună.
Se spune că joacă este cea mai bună modalitate de a învăţa. Crezi în această modalitate? O aplici în viaţa de zi cu zi?
Cred că joacă te ajută să îţi cunoşti copilul şi să ţi-l apropii. Îmi place să mă joc cu Jasmina, oricât aş fi de obosit. Iar ea apreciază şi se bucura de astfel de momente. De asta şi comunicăm foarte bine.
Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce moment din copilăria ta ai vrea să retrăieşti? Şi de ce?
Sărbătorile petrecute în familie. E clar de ce, dar toate momentele cu etapele lor. Acum mă bucur la fel de Sărbători, dar în altă calitate şi acum îmi dau seama ce simţeau părinţii mei când mă vedeau atât de fericit.
Cătălina Matei
Foto: arhiva personala; Facebook